• Am vizitat recent localitatea Sân Mihai/Lokve, din Serbia. Aici, românii sunt majoritari, în procent de 90%. Ei organizează în fiecare an un Festival al Tobei de porc, care a scos satul din anonimat •
Mă pun la drum, din Timișoara, cu Tiberiu Abraham, specialist în industria alimentară, și Clement Lupu, care lucrează la Departamentul de Imagine al Universității pentru Științele Vieții „Regele Mihai I”, din Timișoara. Ei au mulți prieteni în Banatul sârbesc și obișnuiesc să-i viziteze. Unii dintre ei și-au făcut studiile la Timișoara.
Soarele se ridică peste culmea Semenicului și luminează tot mai convingător câmpia care se întinde spre apus. Grâul și rapița înverzesc terenurile agricole. La punctul de frontieră Moravița ne oprește o polițistă brunetă, cu siluetă de căprioară. După îndeplinirea formalităților (a fost de ajuns să arătăm cărțile de identitate, nu e nevoie de pașaport ca să intri în Serbia), ajungem pe teritoriul țării vecine. Peisajul nu se schimbă deloc, fiindcă frontiera taie o câmpie imensă, împărțită între cele două state, dar undeva spre sud, se ridică o culme deluroasă înaltă și împădurită, ca să-ți treacă de plictisul orizontului drept și nesfârșit. La capătul acestui deal izolat în câmpie, se află orașul Vârșeț, locuit majoritar de români. Oprim undeva, la intrare, la o benzinărie, cât să bem o cafea și să privim peste case dealul înalt, împădurit, crescut tam-nesam în mijlocul șesului, emblema geografică a Vârșețului. Ajungem destul de repede în Sân Mihai, după ce am traversat iar câmpia cultivată cu grâu și rapiță.
mai mult la :
