O serie lungă de gesturi anti-româneşti În pofida declaraţiilor reciproce de prietenie (vedeţi vizita lui Victor Ponta la Belgrad în octombrie 2012 sau întâlnirea lui Aleksandar Vucici cu Klaus Iohannis în martie 2018 la Cotroceni), autorităţile sârbe nu au încetat să acţioneze cu brutalitate asupra comunităţii româneşti din Valea Timocului. În 2010, acestea au anchetat peste 300 de români timoceni. Belgradul a pus permanent piedici Bisericii Ortodoxe Române în Timoc şi a refuzat introducerea de ore în limba română în şcolile din localităţile în care etnicii români sunt majoritari (vezi aici).
Un alt caz revoltător, de tip stalinist, s-a petrecut pe 24 ianuarie 2012 (exact de Ziua Unirii Principatelor române ale Moldovei şi Ţării Româneşti), cu girul partidelor sârbeşti şi indirect al autorităţilor de la Belgrad, care consta în adoptarea „limbii vlahe” ca limbă oficială a românilor/vlahilor din Timoc, cu un aşa-zis „alfabet vlah”, în grafie chirilică, ce numără 35 de caractere, adoptat prin intermediul Consiliului Naţional al Minorităţii Rumâne, după modelul sovietic al „limbii moldoveneşti în grafie chirilică”.
Tacit, prin pasivitate şi incoerenţă, autorităţile de la Bucureşti au fost parte la acest proces intolerabil de deznaţionalizare. O singură dată a reacţionat în mod hotărât partea română, în februarie 2012, atunci când şi-a exprimat opoziţia faţă de deschiderea negocierilor de aderare ale Serbiei la Uniunea Europeană, solicitând garanţii clare privind tratamentul celor peste 200 de mii vorbitori de limba română din sudul Dunării.
Ultima cărămidă din „zidul sfidării la adresa României”, care a fost aşezată fără nicio remuşcare de autorităţile sârbe, constă în numirea lui Zoran Milošević, un activist antiromân şi transmiţător de fake-uri naţionaliste şi xenofobe, în funţia de preşedinte al Consiliului ştiinţific din cadrul Institutului naţional sârb pentru studii politice, instituţie oficială de la Belgrad.
Citeste mai mult: adev.ro/qv34tj
